Sindromul Intestinului iritabil – manifestări clinice

Sindromul intestinului iritabil (SII) se distinge ca o indicație majoră pentru consultarea gastroenterologică, fiind caracterizat printr-un spectru de tulburări funcționale gastrointestinale, manifestate prin simptomatologia de durere sau disconfort abdominal asociat cu anomalii ale motilității intestinale și defecației. Această patologie prezintă o evoluție cronică și variabilă, frecvent corelată cu alte tulburări funcționale ale tractului gastrointestinal.

Pentru a determina dacă suferiți de sindromul intestinului iritabil, este important să observați prezența anumitor simptome specifice și să consultați un medic gastroenterolog pentru evaluare și diagnostic. Criteriile de diagnostic pentru SII includ:

• Durere sau Disconfort Abdominal: Prezent cel puțin trei zile pe lună în ultimele trei luni, asociat cu modificări ale tranzitului intestinal.
• Modificări ale Tranzitului Intestinal: Acestea includ modificări ale frecvenței și consistenței scaunelor.
• Alte Simptome: Cum ar fi balonare, senzație de evacuare incompletă după defecare sau eliminarea de mucus.

Aceste simptome trebuie să fi început cu cel puțin șase luni înainte de stabilirea diagnosticului. Un medic va putea face o evaluare completă, luând în considerare istoricul medical și efectuând investigații suplimentare dacă este necesar.

Diagnosticul sindromului intestinului iritabil se bazează pe un set specific de simptome:

Durere sau Disconfort Abdominal: Aceasta trebuie să fie prezentă minim trei zile pe lună în ultimele trei luni și să fie asociată cu cel puțin două dintre următoarele aspecte:

Ameliorarea durerii prin defecare.

Asocierea debutului cu modificări ale frecvenței scaunelor.

Asocierea debutului cu modificări ale aspectului scaunului.

Simptome Suplimentare care susțin diagnosticul de SII:

Frecvența anormală a scaunelor (>3/zi).

Consistența anormală a scaunelor (tari, lichide etc.).

Probleme legate de defecare (urgenta, efort, senzația de evacuare incompletă).

Eliminarea de mucus.

Balonare sau distensie abdominală.

Aceste criterii trebuie să fie prezente în ultimele trei luni, cu un debut al simptomelor cu cel puțin șase luni înainte de diagnostic.

Privind Scala Bristol a Formei Scaunului, aceasta este un instrument de clasificare a fecalelor umane în șapte categorii, bazat pe forma scaunului ca indicator indirect al timpului de tranzit în colon, publicat pentru prima dată în 1997. Aceasta permite pacienților să descrie mai ușor consistența scaunului prin ilustrații vizuale și descrieri verbale.

Cele sapte tipuri de scaun sunt:

Tipul 1: bulgari tari separati, ca nucile (trece greu)
Tipul 2: în forma de carnat, dar plin de cocoloase
Tipul 3: ca un cârnat, dar cu fisuri pe suprafata sa
Tipul 4: ca un cârnat sau sarpe, neted si moale
Tipul 5: bile moi, cu margini taiate net (trece cu usurinta)
Tipul 6: bucati afanate, cu margini zdrentuite, scaun moale
Tipul 7: apos, fara bucati solide, in intregime lichid

Tipurile 1 si 2 indica constipatie, tipurile 3 si 4 sunt scaune ideale (in special cel din urma), deoarece sunt usor de defecat, iar 5, 6 si 7 indica diverse grade de diaree.

Există anumite semne de alarma, cunoscute ca „steaguri roșii”, care nu sunt tipice sindromului intestinului iritabil și care necesită consult medical urgent:

• Pierderea neașteptată în greutate.
• Simptomele care apar pe parcursul nopții.
• Istoricul familial de cancer colorectal.
• Prezența sângelui în scaun.
• Utilizarea recentă de antibiotice.
• Vârsta de peste 50 de ani.

Sindromul intestinului iritabil (SII) rămâne o afecțiune cu etiologie parțial necunoscută, implicând factori declanșatori diversi care agravează simptomele în diferite forme ale sindromului, dominate de diaree, constipație sau o alternanță a acestora. Considerat in prezent ca o condiție multifactorială, SII este asociat cu o disfuncție în comunicarea între sistemul nervos central și terminațiile nervoase intestinale. Această perturbare a axei intestin-creier contribuie la tulburări ale motilității intestinale și creșterea sensibilității viscerale.

Un rol esențial în manifestările SII este atribuit interacțiunii dintre microbiota intestinală, celulele imune și cele endocrine, cu perturbări ce duc la inflamație și sensibilitate crescută, legate de permeabilitatea intestinală. Astfel crește recunoașterea importanței microbiotei intestinale în dezvoltarea și persistența simptomelor SII. Eficiența abordărilor terapeutice și influența lor asupra evoluției SII sunt subiecte deschise pentru cercetări științifice viitoare.